Prima substantă dulce folosită de către om, mierea de albine este recunoscută pentru proprietaţile sale deosebit de benefice atunci când este utilizată pe plan alimentar, medical sau cosmetic. Atât mierea cât si alte produse derivate (polen, propolis sau lăptisor de matcaă) conţin substanţe biologic active care ajuta la buna-funcţionare a organismului si tratarea diferitelor afecţiuni.
Mierea de albine are in componenta glucoza (40%),fructoza (35%), apa, zaharuri, acizi organici,proteine, fermenţi, substanţe minerale (calciu,fier, potasiu, sodiu, magneziu, fosfor, zinc),
vitamine (A, B1, B2, B5, B6, B12, C, K) si alte microelemente.
Proporţia acestor substanţe contţinute variază in functie de provenienta mierii, speciile de plante de la care albinele au adunat nectarul. In funcţie de aceasta din urmă, mierea poate fi monofloră (provenită preponderent din nectarul unei singure specii de flori: salcam, mentă, tei sau floarea-soarelui) sau polifloră. Astfel, fiecare tip de miere are proprietaţile sale specifice, pe langă cele generale. In bucătarie, mierea are o importantă valoare alimentară şi dieteticaă. Conţinutul bogat de zaharuri (70 - 80%) o recomandă in indulcirea ceaiurilor, cafelelor,sucurilor naturale din fructe sau soia, sosurilor si dulciurilor. Mierea este usor de asimilat si digerat,avand totodată o putere de indulcire mai mare decat cea a zaharului. Pentru o aromă aparte in indulcirea bauturilor,mierea poate fi combinată cu zeama de lamâie, scorţisoara sau ghimbir.In curele de slabire este indicat consumul de miere in locul zaharului, nu neapărat pentru conţinutul său caloric mai scăzut (100 g miere are circa 310 calorii,in timp ce 100 g zahar are 400 calorii) ci in special pentru calităţile terapeutice deosebite ale acesteia. Mierea ajută digestia si este utilă in slăbire dacă este consumată in cantităţi mici, cel mult două linguriţe pe zi,de preferat in combinaţie cu zeama de lamâie.
Mierea de albine, cel mai dulce si miraculos produs al naturii,rezultă din prelucrarea de către albinele melifere a nectarului florilor sau al altor substante dulci găsite de ele, tot in natură(mana de origine vegetală sau animală,sucuri de fructe),prin transformarea lor, sub actiunea enzimaticaă a salivei si a sucului gastric al albinelor.In timpul depozitaării nectarului in celule, apa care este in plus va fi indepartată prin ventilare. Dupa aceea mierea este gata pentru a fi consumată .Pentru a obţine un kilogram de miere sunt necesare 5 kilograme de nectar.Pentru un kilogram de nectar este nevoie de 20000 pană la 100000 de zboruri. Un roi de albine(30000-60000 de membri)poate fabrica un kilogram de miere pe zi. Puţini ştiu poate, ca gustul, aroma şi insăşi cantitatea de miere produsă de o familie de albine sunt determinate in foarte mare masură de vreme. De evoluţia vremii depinde direct sau indirect, atât secreţia de nectar a plantelor melifere,cât si recoltarea acestuia de către albine. "Lasaţi comentariu si suntem deschişi la discuţii!"
